A trecut deja o săptămână, dar nu prea realizez încă ceea ce
mi se întâmplă. E ciudat faptul că mă aflu într-un alt colț al lumii, dar parcă
totul e neschimbat, familiar. Treceam
azi pe lângă o peluză cu iarba proaspăt tăiată, iar acel miros îmbietor, pentru
care tot timpul am avut o slăbiciune aparte, mi-a invadat toți porii și m-a făcut să mă
gândesc dacă chiar suntem atât de diferiți unii față de alții, dacă faptul că
avem obiceiuri, o istorie și o cultură diferită, sau vorbim o altă limbă ne face
să fim DIFERIȚI unii față de alții, când respiram același aer, stăm sub același
soare, simțim la fel și poate avem aceleași gusturi în atât de multe privințe.
În aceste zile am avut de-a face cu tot felul de situații cu
care nu m-am mai confruntat anterior. Spre exemplu, în căutarea mea disperată a
unui magazin m-am “pierdut” și am realizat că am ajuns aproape lângă
autostradă, moment în care am spus STOP, trebuie să mă întorc, căci sigur nu
sunt pe drumul cel bun. Și eu care credeam că am o bună orientare în spațiu...Nee!
Totuși, cel mai greu am crezut că îmi va fi în week-end, pentru că
până atunci săptămâna a decurs destul de bine și liniștită: dimineața muncă,
reveneam acasă după-masa, iar timpul care rămânea, destul de scurt de altfel,
trecea surprinzător de repede printre discuții cu ai mei și cu prietenii, mâncare și
puțină socializare cu vecinii. Week-end-ul însă era o cu totul altă poveste. Mă
gândeam…”ce voi face atât de
mult timp singură?” Îmi și imaginam
deja că voi intra în depresie și voi începe să plâng inevitabil.
Dimineața de
sâmbătă mi-a adus însă o surpriză extrem de plăcută, când unul dintre noii mei
vecini mi-a bătut la ușă să mă întrebe dacă nu vreau să merg împreună cu câțiva
prieteni de-ai lui la mare. Nici că aveam nevoie de mai mult. În maxim 30 de
minute am fost gata și am pornit spre mare, care e la o oră distanță de
Nicosia.
Pe drum ne-am
decis asupra orașului Limassos, un oraș foarte frumos, colorat, viu, care, am
aflat ulterior, este supranumit ‘’Mica Moscova’’ datorită numărului mare
de ruși care locuiesc acolo (eu totuși nu am întâlnit niciunul). Plaja era plină de oameni, dar spre fericirea
noastră am reușit să găsim două fotolii de plajă libere, ne-am aruncat în grabă
lucrurile și am fugit în apă.
Transparența ei a fost ceea ce m-a uimit cel mai tare.
Indiferent de cât de adâncă ar fi fost și cât de mult te-ai fi avântat în larg
puteai să vezi fundul mării cu ușurință. Valurile au fost și ele prezente într-un
număr destul de mare, dar nu că ne-ar fi păsat! Compensa căldura de afară și
bineînțeles căldura apei care atingea cel puțin 30º.
Am profitat din plin de mare, de soare și de barul drăguț de
pe plajă, foarte cochet, relaxant și care serveau un Espresso Freddo delicios.
Ziua s-a încheiat într-un pub, într-o atmosferă relaxantă de muzică grecească
live, care a fost o adevărată delectare pentru auzul meu, independent de faptul
că nu înțelegeam versurile. Acum înțeleg de ce se spune că muzica este limbajul
comun care unește oamenii.
Așa că pot să declar fără nici cea mai mică remușcare că am
avut un week-end reușit din toate punctele de vedere, în care am sorbit din
paharul culturii locale din plin și în care am reușit să cunosc mult mai bine
oameni diferiți, dar atât de asemănători și speciali.
După ce am stat și m-am gândit puțin am decis ca în perioada
pe care o voi petrece aici să scriu săptămânal cele mai importante lucruri pe
care le experimentez și poate așa veți putea ajunge să cunoașteți și voi puțin
din cultura și frumusețile locului văzută prin ochii mei.
Until then keep it classy and be
proud of who you are!
XOXO, Deea
No comments:
Post a Comment