Never back down!

Schimbare... Un simplu cuvânt, 3 silabe, 9 litere, aparent atât de simple și de lipsite de sens luate separat, dar totuși atât de importante împreună. Să schimbi ceva în viața ta, să schimbi ceva la propria ta persoană, să îți schimbi modul de gândire și modul în care privești lucrurile, modul în care trăiești, simți .. să schimbi totul.

Nu v-ați gândit niciodată să va schimbați măcar mașina, look-ul, sau domiciliul, poate chiar prietenii și interesele? Oricât ați încerca să vă convingeți singuri sunt sigură că acest lucru e imposibil, deoarece toate acestea fac parte din lucrurile cotidiene, lucruri absolut normale în viață care ne ajută să creștem și să ne maturizăm, iar pe parcursul acestui proces de maturizare nevoile noastre se modifica dacă nu de la o zi la alta cel puțin de la un an la altul. Un singur lucru însă va rămâne cu siguranță neschimbat, imposibil de furat sau de atins, și anume esența. Esența noastră, acea părticică minusculă din suflet care indiferent prin câte încercări te poartă viața, mereu va rămâne aceeași, mereu o vei găsi acolo în adâncul ființei tale, în acel colțișor bine ascuns de restul lumii și pe care nu vrei să o lași la suprafață din dorința de a părea puternică, de a nu fi vulnerabilă în fața celorlalți pentru a nu le permite să te rănească și probabil din dorința de a-ți păstra acea puritate pe care sufletul tău încă o deține. 

Schimbarea poate să te facă să treci prin stări nebănuite, prin care nu credeai că poți trece vreodată, poate să îți trezească atât de multe sentimente, uneori chiar contradictorii, dar te poate de asemenea purta într-o minunată aventură în urma căreia nu numai că descoperi oameni și locuri noi, dar te descoperi în principal pe tine.

Atâta timp cât acea schimbare o faci pentru tine, ca tu să te simți fericit și împlinit cu propriul tăi sine, aceasta e importantă și merită întregul tău efort. Nu cei din jurul tău trebuie să îți dicteze modul în care acționezi, simți sau trăiești și nu pentru ei trebuie să te schimbi. Trebuie să o faci din inimă, din dorință, uneori chiar din necesitate. Pentru că tu, nimeni altcineva decât tu, simți nevoia de ceva nou, simți nevoia să te reinventezi.

Bineînțeles că în acest proces complex poți să te confrunți de nenumărate ori cu frica...frica de necunoscut, de eșec, de ceea ce poți întâlni în drumul tău, un sentiment de multe ori terifiant, dar care nu trebuie să te oprească din această călătorie pe care ai început-o, pentru că atunci când vei ajunge la destinație vei avea parte de acea împlinire pe care o cauți, indiferent de greutățile și obstacolele pe care le vei întâlni pe parcurs. Fii sigur că acestea nu vor fi puține, dar mai presus de orice obstacol, important e ca niciodată să nu dai înapoi! Lasă lucrurile să-și urmeze cursul normal pentru că în mod sigur vei ajunge la rezultatul mult dorit.

Indiferent dacă deciziile pe care le iei sunt bune sau nu, indiferent dacă momentul e unul propice sau nu, fii sigur de un singur lucru: destinul te poartă pe acea cărare pe care trebuie să mergi, îți arată ceea ce trebuie să vezi și te învață ceea ce trebuie să știi, pentru că tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă cu un motiv!

Oricât de singur te-ai simți și oricât de multe regrete ai avea, mereu te vei avea pe tine însuți, trebuie doar ca tu să te iubești necondiționat, iar ceilalți te vor iubii și ei pentru ceea ce ești și nu pentru ceea ce vor ei ca tu sa fii!
Așa că eu am hotărât... vreau să fac o schimbare! Am hotărât să îmi urmez visele indiferent de consecințele pe care acestea le implică, am hotărât să nu fiu unul în plus într-o mulțime ci EU, o persoană care are multe de oferit celor din jur, o persoană cu nenumărate defecte, o persoana neînsemnată probabil pentru unii, dar poate totul pentru mulți alții, dar o persoană cu multe speranțe și vise pe care îmi doresc să le realizez și pe care sunt convinsă că voi reuși să le duc la bun sfârșit pentru că îmi doresc și lupt pentru asta.
Deci, nu ezita! Dacă simți nevoia să fii TU mai mult ca niciodată, îndrăznește să șlefuiești acel diamant pe care îl ai în interior și deschide acea portiță spre orizontul nemărginit care te așteaptă!

Until then keep it classy and be proud of who you are!
XOXO, Deea 

No phone in the 21st century

Săptămâna a trecut parcă pe nerăsuflate și o mulțime de evenimente s-au desfășurat parcă cu viteza luminii, ca tot ce se întâmplă în ultimul timp. Totul se face în grabă, informațiile se primesc și se transmit parcă în milisecunde, totul se desfășoară într-o grabă continuă, iar noi nu mai avem timp să ne bucurăm de momentele cu adevărat importante din viață cum o făceam în copilăria noastră, când stăteam până târziu afară și ne jucăm, când orice jucărie ne aducea zâmbetul pe buze, când calculatorul era o enigmă, de care nu auzisem, dar nici nu ne interesa. Toate aceste schimbări care s-au produs în ultimul secol sunt normale, doar trăim în secolul 21, “ERA’’ tehnologiei, a invențiilor și a dezvoltării.

În această perioadă, este absolut normal să îți dorești cât mai multe gadget-uri, cu cât mai performante cu atât mai bine, gadget-uri care să te mențină conectat la ultimele informații  Telefonul mobil, sincer nici nu mai cred că pot să îl introduc în categoria gadget, ci mai degrabă în categoria LUCRURI INDISPENSABILE.

Până și o bătrânică dintr-un sat îndepărtat, uitat de lume are un telefon, nu foarte performant probabil, dar hey!, trebuie să vorbească și ea cu nepoții și copiii plecați la muncă în străinătate sau cu vecina din spatele casei! Îți e imposibil să mai menții relații sociale sau comunicarea cu prieteni, rude, cunoștințe dacă nu ai un telefon mobil, indiferent de model, culoare, sau dimensiuni important e ca acesta să existe.

Despre noi, “generația gadget”, ce să mai zic?! Ceea ce contează cel mai mult când ne achiziționăm un telefon e să nu fie din categoria ‘’cărămidă’’, pentru că nu e cool; preferăm în special IPhone sau Galaxy S, pentru că arată cel mai bine și au cel mai bun sistem de operare; camera este foarte importantă, cu cât mai mulți megapixeli cu atât mai bine, oricum tot timpul va apărea un nou model care să aibă alte funcții  un model care să ne facă să ne dorim cu totul altceva deoarece ce avem e deja demodat.

Let’s face it! nu cred că există unul între noi (”tinerii din ziua de azi’’) care atunci când merge într-un bar sau într-un loc nou să nu își verifice pagina de Facebook și notificările, eventual să facă și un Check In în cazul în care nu ai mai fost acolo până atunci (și nu numai), pentru ca și prietenii tăi, virtuali sau nu, să fie la curent cu tot ceea ce faci.

Imaginați-vă atunci, în lumea aceasta dominată de tehnologie o săptămână fără telefon. O săptămână în care sa nu poți să îți contactezi prietenii, să nu poți stabili unde, când și cum să vă întâlniți la cafea, să nu poți să stai ore întregi să-i povestești prietenei tale cele mai bune ”bârfa lunii”sau să nu poți să-i suni pe ai tăi să le spui că ești bine. Adică, sincer, tot ceea ce ai nevoie e trecut în telefonul pe care îl ai…programări la salon (în cazul fetelor), liste de cumpărături, clipuri downloadate de pe YouTube, sau bookmarked pages de pariuri sportive (în cazul băieților) și bineînțeles muzica ta preferată fără de care nu te poți deplasa nici până la magazinul din colț. Tot ceea ce te pasionează și îți face plăcere e în telefonul acela.

În cazul în care situația vi se pare inimaginabilă vă spun eu…se poate! Săptămâna care a trecut a fost absolut groaznică, tocmai datorită acestei neputințe de a suna și a fi sunată, de a face poze, de a trimite mesaje, în fine, lucrurile uzuale pe care le faci cu un telefon. Toate aceste lucruri se datorează faptului că al meu iubit gadget era la reparat fiindcă s-a gândit el să îmi facă minunata surpriză de a se strica. Mă simțeam ca în Epoca de Piatra, nici măcar nu știam ce oră e, tot timpul trebuia să întreb pe cineva. Lame I know!

Și pentru ca situația să devină și mai insuportabilă, în urma unei vizite la munte am fost nevoită să ’’cerșesc’’ telefoane în stânga și în dreapta ca să pot suna acasă să spun că sunt bine, că încă nu am fost înghițită de un urs, nici nu m-am rătăcit în pădure, iar zăpada nu a fost atât de mare încât sa vină vreo avalanșă și să rămân îngropată sub grămada aceea imensă de zăpadă.

Din fericire, azi l-am recuperat și mă pot declara o persoana împlinită, din nou, acum când știu că jumătate din viața mea a fost recuperată, când pot să comunic din nou, când lumea mă poate contacta. Așa că, îmi cer scuze dacă nu v-am răspuns multora dintre voi în aceasta perioadă, credeți-mă, nu am făcut-o intenționat, dar ”abonatul Vodafone a fost indisponibil momentan’’. Promit că de azi încerc să nu mai ratez nici un apel, deși am acest prost obicei uneori! :D 

Until then keep it classy and be proud of who you are!

XOXO, Deea

People.Places.Moments

Vi s-a întâmplat vreodată să ajungeți într-un oraș străin și să simțiți că îl cunoașteți “de-a fir a păr”, că nu contează unde vreți să ajungeți pentru că oricum știți drumul; ca o senzație de déjà vu care vă e imposibil să o explicați? Ca și cum ați fi visat înainte toate acele lucruri și acum dintr-o dată trăiești în viața reală, nu în lumea ta imaginară, unde te simți confortabil și în siguranță  unde până și cele mai absurde lucruri au sens, poate pentru că știți ca sunt o parte din voi și acolo e locul unde trebuie să fiți în momentul acela

Eu una pot spune că visele sunt un lucru în care cred și chiar cu tărie. În fond și la urma urmei dacă nu am avea vise cum am putea să progresăm și să luptăm până și cu morile de vânt să atingem acele idealuri, scopuri, țeluri, sau în orice manieră ați vrea să le numiți, pentru mine toate aceste cuvinte pot fi uşor reduse la unul singur: VISE!?

Clujul e unul din acele vise împlinite pentru mine. Îl văzusem de câteva ori înainte, iar clădirile atât de impunătoare, somptuoase, chiar sfidătoare, văzute prin ochii mei de copil păreau totuși atât de perfecte, într-un fel pe care atunci nu îl înțelegeam. Nu înțelegeam frumusețile arhitecturale și nici bogăția spirituală pe care acele simple clădiri puteau sa mi-o ofere. Acum însă știu!

Știu ca acest oraș nu mi-a adus doar șansa de a mă pregăti pentru viața pe care o am în față, ci și oportunitatea ca între acele ziduri reci de piatră să întâlnesc atât de multe suflete calde, încărcate de fericire, buna dispoziție și dragoste. Da, dragoste! Pentru orice. Pentru vântul care îți adie dimineața în păr și te mângăie când nu ai pe nimeni altcineva care să o facă; pentru soarele care îți zâmbește când ai o zi proastă și ai nevoie de un motiv să zâmbești și tu, dragoste pentru viața pe care o ai, dar mai ales dragoste pentru alți oameni.

Oameni care indiferent din ce parte a ţării vin, sunt gata oricând să te ajute, să îți dea un sfat sau să te consoleze, fie pentru că simți că singurătatea te apasă cu atât de multă greutate încât crezi că poți deja să o atingi, sau pentru că pur și simplu simți nevoia să fii TU în preajma cuiva, fără a fi nevoită să păstrezi aparențele sau să fii o persoană care nu ești doar pentru ca lumea sa te placă.

Aceeași oamenii care îți sunt alături acum, când îți e absolut imposibil să mergi să-i plângi mamei ore în şir despre problemele tale pentru că nu vrei să se îngrijoreze și mai tare decât se îngrijorează deja; mai mult decât atât, acum când nu poate să îți ofere acea îmbrățișarea după care tânjești atât de mult, ca și cum ar fi motorașul care îţi dă acel impuls de care ai nevoie să poți rezista încă o zi.

Nu înțelegeți greșit, nu e un calvar, iar tu nu ești un izolat pe o insula pustie, un pustnic căruia îi este imposibil să se integreze în societate, chiar dimpotrivă, dar cred că tuturor ne e greu sa ieșim din mediul nostru în care ne simțeam atât de bine, unde cunoșteai pe toată lumea și toată lumea te cunoștea, unde aveai tabieturile tale, unde camera ta putea fi cât de dezordonată vroiai pentru că știai că nu interesa pe nimeni (mai puțin pe mama, dar ea cu acea dragoste nemărginită pe care ți-o poartă îți făcea morală și pe urmă te săruta pe frunte și iți spunea cât de mult te iubește). Uneori parcă și acele mici ciondăneli îți lipsesc sau poate că ai prefera sa fie o ceartă în toată regula doar să știi că nu ești singură și că cineva te înțelege cu adevărat.

În această privință pot spune că am fost o norocoasă pentru că o am mereu alături pe prietena mea cea mai bună, care e acolo indiferent de situație, iar de ceva timp pot să mai mulțumesc încă câtorva persoane care după cum am mai spus în postarea anterioară au reușit să își creeze propriul lor spațiu în sertărașe speciale din inima mea, sertărașe care sunt convinsă că au numele lor gravat  atât de mare și de puternic încât niciodată nu le voi mai putea șterge.

Așa că vă mulțumesc vouă celor care îmi înseninați fiecare dimineață, fie doar cu un zâmbet sau o privire, vouă oameni atât de dragi cărora vă simt deja lipsa și pe care abia aștept să îi  revăd la fel de frumoși, plini de viață și de dragoste!

Until then keep it classy and be proud of who you are! 
XOXO, Deea  
                                 P.S. Here you have some pictures of those amazing people! 

Baby steps...so it begins

Hello there, and welcome to my world!

De mult mi-am propus ca voi începe sa scriu acest blog, dar niciodată  nu am reuşit să îmi duc gândurile până la capăt  Poate din lipsă de idei, sau poate de teamă că ceea ce vreau sa aștern aici, altora să nu li se pară suficient de important. Așa că de câteva zile mi-am spus: ’’ Știi ce, Andreea, nu ar trebui sa îți pese! Și ce dacă altora nu le place?! Important e ca tu să faci ceea ce simți și ce îți place, fără să ții cont de părerile altora!’’ Și cum pentru o studentă ”conștiincioasă” ca mine toate lucrurile bune și toate planurile se realizează de abia după sesiune….  VOILA! J

Am decis să îmi încep activitatea în blogosfera din acest moment și să fac pasul cel mare azi, la o ora târzie  când re întoarsă acasă după o lunga și stresantă perioadă de examene stau în vechiul și iubitul meu pat și nu îmi găsesc locul. Chiar dacă am tânjit atât de mult după momentele în care îmi voi revedea camera, care este martora atâtor momente de fericire și de tristețe  deopotriva, lucrurile atât de dragi care spun povestea vieții mele și care mi-au lipsit atât de mult, mă simt parcă străină într-o lume în care mă simțeam nu de mult stăpâna.

Așa că începând cu ziua de azi, voi posta aici toate gândurile, ideile, dorințele și experiențele mele (interesante sau poate mai putin interesante) să împărtășesc o părticică din viata mea, care e una mai mult decât obișnuită, foarte putin specială pentru alții, dar extrem de importanta pentru mine pentru că e a MEA!

Încep prin a vă spune că numele meu e Andreea, dar majoritatea prietenilor mei îmi spun Deea (cu excepția câtorva – cei mai buni – cărora le place sa ma tachineze). Sunt din Beiuș un mic orășel de lângă Oradea (am impresia ca nimeni nu știe unde se afla asta) și sunt studenta în anul I la Facultatea de Studii Europene, specializarea Relații Internationale și Studii Europene, la Cluj.

Încă din urma cu 5 luni de când m-am mutat aici, pot sa spun ca sunt fascinată. Fascinată de oraș  un oraș care are atât de multe oportunități de oferit, dar mai ales, fascinată de oameni; acești oameni calzi și amabili pe care poate îi cunoști de pe holurile facultății sau cu care te întâlnești din întâmplare în stația de autobuz și care de fiecare data te întâmpina cu un zâmbet și o privire caldă, ca și cum ne-am cunoaște de o veșnicie  Aceeași oameni despre care promit ca voi vorbi mai mult într-o postare viitoare pe care am de gând sa le-o dedic din recunoștință și mai ales pentru faptul că îmi sunt atât de dragi și au reușit sa se strecoare în sufletul meu atât de repede, dar totuși sa se așeze atât de confortabil.

Until then keep it classy and be proud of who you are! 

XOXO, Deea